Zilele trecute am fost pe la Galeriile de arta Artmark sa vorbesc cu unul dintre domnii de acolo despre articolul ce aveam sa-l scriu, sa stabilim pe ce lucrari dorea sa se puna accentul, in ce ordine, din ce perspectiva, bla bla. Toate bune si frumoase, ajung io la locul cu pricina, cand dau peste un nene la 30 si ceva de ani, chel, cu un ranjet, adica zambet, pt care si Mefisto ar fi palit de ciuda. Tipul era destul de robust. Incepem noi sa vorbim de una, de alta, ma plimb putin prin galerii si dupa un moment de respiro, tipul vine la mine cu ochii bulbucati si spune scurt:"Scrie!"
Erm..? ok..:D asta era ideea, dar ce? Centimetrii dintre mine si el dispar sufocati sub mersul sau apasat.."Scrie!!"...."asta am inteles de prima data, vrei sa fii mai explicit?"-imi clocoteau cuvintele in gand ca dracii in smoala in timp ce incepusem sa fac cate un pas in spate printre simeze..
La un moment dat ma trezesc ca merg pe un ponton, pe o trambulina fixa din nuiele impletite de alun. Mersul indarat continua, in jos se vedea luna din ale cratere ieseau flacari albe. Ok!! intotdeauna mi-a placut sa fiu in lumina reflectoarelor, da' nu la modu' asta, jur! Burtosul isi continua insiruirea de pasi intr-un ras grotesc."scrie!" Incerc sa dau finut din pleoape, doar, doar oi scoate-o la capat. degeaba! pana sa-mi falfai primele gene mi se prinde un toc in impletitura blestemata. Scot repede tocul si dau sa ranjesc larg:D ranjeste, tu, ranjeste daca ai cui? "Scrie!!" Deja nu mai suport si izbucnesc: "nu stiu ce!"..Burtosul mai facu un pas:"Atunci spune o poezie"..."Nu stiu!"..."Spune!".."Nu stiu!"-repet, gandindu-ma ca nu vrea sa m-auda cu "un elefaaant..se leganaaa"..
Ajung la marginea pontonului-trambulina, ma uit in jos, Houston we have a problem! belea de belea! bine, bine! saritu ca saritu, da' unde-i apa? Culorile curcubeului mi se perinda pe fata intr-un amestec morbid. Deodata rasul grotesc se auzi din nou:"genial! am terminat de filmat noul spot publicitar!"..oh you must be kiddin me. Bine monser, emotii, palpitatii, perspiratii pt ceee? pentr-un clip publicitaaaar?:((
N-apuc io bine sa-mi jelesc tocurile, patania si neamu', ca aud in telefon:"alo, ce faci, acu te-ai trezit?" A:"da..mama" Q:"Nu te duci la scoala?"..A:"ba da, da' am avut un cosmar. Trebuia sa zic o poezie." Q:"Si ai zis-o?" A: "nu! ca n-am stiut" Q:"hahahah, nici la gradinita nu stiai" R"stiu!!" inchid. Nu mai are rost:(( Nu mai supooort:(( De cee?
Pentru ca acest articol a fost scris pentru a participa la concursul organizat de Dgeneration . Tabloul "Coloana - Horia Damian" poate fi vazut in aceasta perioada la Galeriile de arta Artmark. Varianta originala o puteti vedea mai jos:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu