reactii..

Am inghitit in sec si ochii mi s-au umplut de lacrimi din senin. De dimineata am plans la Ice Age. Nu-mi place dramatismul filozofului ratat ce vede tot ce e gaunos in jur, ce vede materialul drept o bariera naucitoare. Totul e un mucegai in care mai bine nu s-ar mai perinda un animal atat de antisocial. E o propagare infinita de energii negative ca intr-o sala a oglinzilor..sparte, cu cat mai multe franturi de imagine, cu atat un haos generalizat e inspirat si rasuna in ecouri. Aberez in propria-mi lege ca reactie la plictisul elevat, savant afisat fata de realitate. Sa razi cu gura pana la urechi si sa te bucuri de o raza de soara e o terapie inzecit mai buna, sa gandesti pozitiv si sa-ti propui sa fie bine. Nu e dreptul tau, ci obligatia ta, prietene. Nu e nevoie sa creezi un mediu anost de dragul de a fi profund. Poti incerca intai sa fii om. Fiecare are de invatat ceva in aceasta viata, poate ca asta e lectia ta;) Nu e o sfidare a sacrului, caci cu atat mai mult imi resimt nimicnicia, dar ma bucur ca exist. Sper nici tu sa nu te indoiesti vreodata de bucuria de a fi.

Stii, la un moment dat, tatal cu fiica in cimitir: "Te-ai grabit, fiule..."