Catharsis

sau vreo 1h 20 de bocit. Cand nu vrei nici in ruptul capului sa recunosti vreo treaba, sau sa ti-o asumi sau sa te impaci cu ideea si din neant...te loveste. Bineinteles, asta nu se poate intampla decat la ceas de seara, ca altfel ai rata ocazia sa te duci cu ochii umflati la birou.

Spre deosebire de datile cand chiar se intampla ceva de simti nevoia sa suni minim o prietena, dintre cele mai bune si sa mai urezi fericitului de dulce sa-i ajunga si in cele mai crunte crize de hipoglicemie, de data asta e de tinut pentru tine. Sau pentru mine, desi mi-am jurat la anterioara situatie de fapt creionata de mine si blog k nu mai scriu nimic pana a 2 a zi dimineata cand sigur ma trezesc cu creierasii ceva mai limpeziti de roua diminetii sau de ultimul strop de luciditate. Prefer sa marchez momentul si beregata, ulterior, cu urme fine de gherute.

E ca si cum ai masina de birou si masina pe care ti-ai reconditionat-o singur, piesa cu piesa, careia i-ai ales culoarea burgundy in formula originala, si-ai asteptat 7 luni de colindat boutique-uri sa-i gasesti cea mai moale piele de capra. Pe ambele le conduci dar nu se compara. Ai mai fi putut schimba inca 5 masini de la firma fara ca vreuneia sa-i stii cu ochii inchisi, doar din buricele degetelor fiecare cusatura..fiecare pliu. Oricare dintre cele 5 se va topi in acelasi fundal tern..

Cei care fac diferenta

In general cand te miri, ori ceva sfideaza barierele logicii sau previzibilului, ori dai dovada de o crunta imaturitate afectiva. Dar cum si miracolele coexista cu medicina si dau batai de cap, mie imi dau momentan batai de inima. Fie ca este vorba de un post al unei prietene, care imi fac pielea de gaina, fie ca ma suna tata cu umorul sarcastic si vad increderea, fie ca IMI creezi niste standarde la care mi-e jena efectiv sa nu ma ridic, sunt lucrurile la care nu te astepti care te motiveaza.

Sa fii mai acid sau mai hotarat si sa vezi mult mai usor alb si negru, cel putin prin noile lentile si nu alea bleu-pacific cosmetice de-mi dau dureri de cap. Si scrisul imi pare acum imatur . Si cam toate. Si ma vad iar calcand pe bec cu cate o refulare prin care prosteste vreau sa-ti zic ca ma cam doare la bascheti si ca nu ti-ai batut gura de pomana, cand spunandu-ti asta nu-ti fac niciun bine, pentru ca nu te privesc. La fel cum cu legal english ma vad invatand engleza de la capat cu rabdare, notite, analogii si descoperiri la fel ar trebui sa aplic ceea ce am invatat pentru mine. Si sa ramana acolo. Probabil stiai ca si asta se va intampla..ce mai conteaza:))

Poate doar ca marile surprize din 0 asteptari au ecouri mult mai mari decat marile schimbari anticipate. Si cum omul trebuie sa sadeasca un pom, ma bucur sa am oameni care sa poata sadi ceva in mine, si pe care sa-mi fie frica sa ii dezamagesc. Ma bucura ca inca un cap blondutz se poate bucura de aceleasi lucruri simple. Si cred ca daca reusesti sa sadesti ceva in cineva care sa ii schimbe macar un pic perspectiva in mai bine, deja ai "Sadit un pom"..

Merci ca-mi dai tot sa mai urc o treapta, o treapta la care te uiti, pe care o descopar fara sa ma tii de manuta.. Stiai ca e acolo, eu nu. Dar cred ca bucuria e undeva aceeasi..

Some things..

..are better enjoyed by yourself. Pentru ca nimeni altcineva n-ar pretui niste dale din fata Muresului insufletite de acea stea cazatoare si niste pesti ce vin sa ciupeasca din luciul oglindit al lunii in Dunare. Pentru ca unele ganduri e bine sa ramana pentru tine. Pentru ca cel mai bun pahar de sangria e cel in care imi inmoi gandurile. Pentru ca unele randuri sunt scrise sa le petreaca doar o pereche de ochi caprui. Pentru ca cele mai bune prietene sunt cele carora nu trebuie sa le spui totul. Pentru ca oricat imi e de dor, as face o prostie.


Asculta mai multe audio Muzica

Petale

As vrea sa-mi scrijelesc undeva dezamagirea de OM si oameni. Mi-as ascunde-o sub piele ca sufletul sa isi ia timp in a-si fauri anticorpii. Si as mai incrusta-o in scoarta unui fag tanar, lang-o cadere de ape, pentru ca natura iarta. Iar cu fiecare an asezat inelar pe trunchiul sau, ar fi tot mai departe de esenta. Privirea erodata pe colturile mintii tale imi aseaza revolta la limita estomparii. stiu ca sunt oameni si oameni si-as vrea sa pot discerne dincolo de vicii, fara pretul unei dependente de suferinta al primei femei ce si-a iubit calaul.

Compromisul prea putin cicatrizat al cunoasterii tale, si-ale tale, aridizeaza orice palma de lut cat de fertil. Uneori e mult pana la prima ploaie ca izvorul sa-nceapa din nou sa curga..

Self extensions

Daca spuneam "extensii ale eului" deja vedeam mese plonde prinse cu scai de "literar". Ma refer la acele lucruri care simtim ca ne definesc dincolo de orice, cu care rezonam dincolo de comunicarea standard. Sunt lucrurile pe care le tii sub cheita, ca tabletele de ciocolata primite din strainezia cand eram mici:)

Exista o melodie, adesea folosita in dansul de Rumba, cu care eu ma identific mai presus de versuri. E melodia cu care rezonez desi nu ii inteleg toate cuvintele si pe care n-as vrea sa mi-o traduc using Google translator. E pasiunea intrinseca a unui cantec, a unui timbru vocal, a unui ritm. Acum cuvintele ar risca decat sa dezamageasca, pentru as trece in sfera lui "gandesc".


Asculta mai multe audio Muzica

Despre istoria diferitelor stiluri de dans, pasi de baza si nu numai, aflati aici.

Mi-a placut nespus articolul Mirunei. Lumina inseamna suflul sfant pus de divinitate in om, iar in baza liberului arbitru si a plajei de optiuni fiecare imbraca o alta culoare. Asa ca mi-ar placea intr-un idealism de sambata dimineata sa ma gandesc la suflete pereche drept complementar cromatice:)) Ne reducem la 21grame. Atat catareste sufletul, prin diferenta greutatii corporale a unei persoane dinainte si dupa momentul mortii. Explicatia este in perfecta concordanta cu stiintele exacte. Este volumul aerului ce se afla in permanenta in plamani de la prima suflare din maternitate. Iar cum aerul are o o greutate proprie, sufletul se traduce in 21de grame distincte:)

Iar pe principiul "orice persoana are un patrimoniu", cu totii avem 21 grame de suflet, dar nu in acelasi volum:D

Voi cu ce va identificati mai presus de cuvinte? Cu o cafea neagra bauta pe-un leagan la-nceput de vara? Cu vreun citat ce a luminat mintile a prea putini? cu ce?:) va cam ascult:)

img.source

Remove Tag

Suntem in Tara lui Remove Tag. Cand ti-e lumea mai draga si viteza la net mai buna te trezesti ca te suna cate o prietena spunandu-ti discret ca nu vrea sa fie vazuta la nu stiu ce eveniment pentru ca iubitul stia ca fix atunci se asuda din greu la orele de master sau aerobic, irelevant.. Iar cand vrei sa tag-ui pe cineva vezi ca the tag had already been removed, ca vorb'aia hotul neprins e negustor cinstit.


Asculta mai multe audio Muzica

Timpul sfideaza orice lege a fizicii, pe nimeni nu mai intereseaza nici de The Big Bang, nici de vreo solutie viabila pentru teleportare. De ce am face asta cand putem fi simultan in mai multe locuri, desigur, trup si suflet. Inutil. Suntem in tara in care meeting-urile se prelungesc in pat si nu numai ele. Ce-i drept, nu intotdeauna prelungirile rezista. In pat. Telefoanele sunt pline de apeluri in asteptare. Uneori au uitat sa sune. The silent lamb syndrome. E un principiu deosebit de sanatos cel putin pentru armonia din familie.

Suntem in tara in care conferintele profesionale reprezinta preambulul verighetelor amestecate pe noptiera, dar de modele diferite. Exchange-urile de idei n-au fost nicicand mai refreshing.

Intrevad ideea celui mai profitabil business in toata societatea asta ce traieste a posteriori unui termen de garantie expirat al raspunderii sau constiintei de sine, o firma de alibi. Vazusem asta prin CSI New York, daca nu ma insel. De-ar fi legal.. Uneori ma intreb daca si-ar mai avea rostul si-o astfel de afacere, tind sa cred pentru cei mai putin antrenati dintre noi. Sau poate de aceea ne stergem pe picioare cand intram intr-o casa si ne agatam haina propriei istorii in cuier. Sigur nu se va murdari niciodata de praf.

Problema-i ca nu tara e de vina.. Tot haina aceea o vei imbraca la iesire.
img. source

Valentine's Day

Uite-asa din Valentine's in Valentine's, din Craciun in Craciun si din factura in factura vezi cum se scurge timpul. Desigur facturilor nu le sunt dedicate targuri de profil, suveniruri "plateste-ma:)" sau ori alta dragalasenie de sezon varata pe vreo taraba. N-ar prezenta interes, dat fiind ca vrei sa scapi mai repede de ea si avand certitudinea ca urmatoarea oricum va sosi cand ti-e lumea mai draga:).

In generala ne trimiteam in clasa felicitari sub forma de inimioara intre noi. Era un preambul al martisorului, deoarece in general numarul crestea direct proportional cu volumul pipotei multumite de sine. Apoi, tind sa cred in penumbrele regasirii de sine, am imprimat si tricouri cu Love Love Love. Sau poate pentru ca era la moda. Acum e clar la categoria "asa nu", pentru ca e un evident si material obstacol in calea memoriei selective, iar cand iti vezi ca boul mutrita ta si a nefericitului pe vreun tricou, incadrat, desigur, intr-o inima pe marimea lipsei de luciditate, serios ca nu prea te-ajuta:) Dar nici asta n-a oprit apa sa curga pe Dunare:))

Oricat de tzantzos ti-e pasul, sa fim noi sanatosi, cate nopti cu ochii blegiti la luna n-au trecut imagind lumanarele si petale de trandafir, pe pat, sub pat, pe spate.. La un moment dat obisnuindu-ni-se retina cu asta reverie, sau cu absenta ei, am decretat ca ne-am maturizat. Ca deh, e mult mai confortabil sa excluzi asta din lista asteptarilor si sa le bagi la Interzise/Imorale/Ilegale. Nu se incadreaza? Nu'i nimic, le bagam noi:))

Acu serios, ce poti face de Valentine's Day? Mie orice plan de 2=dor de duca. In 2. E sentimentul ala de echipa imbatabila, de ti-e fix indiferent ca te trezeste rasaritul de soare la mare sau ca-ti ingheata fundul in izmene pe Dumnezeu stie ce coclauri:P De ce nu e Valentine's Day vara? as gasi atatea solutii ferite de clisee comerciale dar nu si de scoici sau alge cum nici nu va puteti inchipui. sau poate mi-e prea lene sa gasesc solutii la sarbatoarea de februarie. Vara sigur nu si-ar mai gasi justificarea vreu plus king size, al carui rost nu-l vad ca nici nu respira si nici nu tine in brate, dar sigur aduna praf si cultiva ceva acarieni:P Vara, cand piele pe piele mai ceva ca se topeste undeva la limita dintre caramel si ciocolata.

Propun sa sarbatorim Valentine's Day vara. Va invit sa va alegeti your own Valentine's Day:X Cand ar fi? De ce? a mea ar fi cu siguranta ingropata in mult nisip..

img. source

Junimea

In afara zilelor ploioase ce-mi bantuie cu nesat existenta, imi face o reala placere sa sed sub razele soarelui ca o reptila cu sange-nghetat pe treptele facultatii. E un spectacol de culoare, sunete si vise. De principii inradacinate cu speranta de a la long in cuibul familial, in care relatarile despre barbati sunt traduse prin "baieti". Un amestec de dorinta, putere de munca si devotament, o naivitate ce isi doreste a friza seriosul. Sunt studentii de anul I. Anul acesta, noi, cei de anul IV, invatam de dimineata, la fel ca bobocii, un fel de penitenta de ramas-bun pentru noi, un bun venit la realitate pentru ei.

Imi sunt dragi, chiar daca nu o stiu. Chiar daca sunt un intrus inmarmurit sub caldura orelor de pranz, sau a frigului..uneori mi-e tot una. Un placut deja-vu...sunt atat de plini de speranta si pregatiti sa isi realizeze viitorul pe-o roata de olarit. Daca pana acum reperele erau previzibile, liceu, Cambridge, bac, facultate, incet, incet vor fi proiectati in propria balta a miilor de posibilitati si a idealurilor corporatist-elitiste. Fie ca sunt la ASE, Drept si Medicina, de cate ori nu am auzit "eu chiar vreau sa invat, pentru mi-am dorit dintotdeauna sa fac facultatea asta". desigur, poate ultimele 2 categorii nu vor recunoaste niciodata ca n-a fost cea mai inspirata decizie dintr-un oaresce orgoliu ce practic a stat la baza propulsarii junelui in situatia de fapt:)

Sunt dragute si fetele ce se coalizeaza impartind pareri si sfaturi diplomat. Oare cati din cei cu care incerci sa construiesti punti de comunicare raman prieteni pana in anul IV macar?..e o loterie, iar pentru a-i gasi pe cei cu care rezonezi trebuie sa (tot) incerci. E un bun exercitiu de tact, iar fetele-s chiar simpatice. Increderea sarmanta a domnilor e hipnotica. O aroganta atat de fresh incat imi pare irezistibila...pacat ca dupa gard, sau Licurg, cum vreti, e leopardul..

Ii astept cu drag in prima sesiune, in bulversanta intalnire cu dreptul roman.. "Fluturas nu mai ai aripioare,/Domnul conte ti le-a retezat".

Va mai aduceti aminte de anul I?

Cand devine varsta o problema la femei?

Cand e perceputa ca atare. Daca la 22 de ani te panichezi cand le vezi pe cele de 17-18 fluturand cu elan si inconstienta din gene, e cel putin prematur. Nu ireal, ci prematur. Nici cutele de expresie nu cred ca iti pot contoriza timpul, nici zecile de creme anti-ageing de pe etajera din baie. Daca nu-ti place ce vezi, nu-ti place si pauza. Iar cum noi suntem suma experientelor noastre, cred ca problema de ageing survine atunci cand densitate trairilor asteptate si la nivelul la care se doreau preconizate nu concorda cu realitatea, ceva da cu rest iar tu nu mai ai rabdare cu tine caci ceasul ticaie. Uneori insa, te simti in floarea varstei dar iti intalnesti un coleg de scoala/liceu/birou si vezi ca a imbatranit. E prima constatare, apoi te loveste..

Industria de cosmeticale si revistele pentru femei mi se par exact factorii care inoculeaza femeii ideea de varsta, ce capata infatisarea unui microb, iar doamnele intra in carantina, botox-ul, acidul hialuronic, augmentarile de tot felul facand parte din tratamentul de starpire a molimei. Eticheta de domnisoara batrana nu cred ca e data de look sau de absenta verighetei de pe deget ca se stie ca nu coincide cu trofeele din asternut, e data de atitudine. Ea releva frustrare si atat. Daca cineva ar fi zambareata si energica la 50, cu siguranta nimanui nu i-ar mai pasa de restul. Evident aici intervine mentalitatea de broboada in cap pe care educatia sau un cosmopolitan au avut grija sa o arda pe rugul deprinderilor trecute. Inteligenta in a evita sincopele age/look sau din spate liceu, din fata muzeu.

Un studiu arata ca viata femeilor si activitatea lor homonala se afla in stransa legatura, iar instalarea menopauzei intre 40-55 ani, in decursul unui an, prin scaderea productiei de estrogen de catre ovare duce la un proces extrem de rapid de imbatranire. Mainile si gatul sunt oglinda din acest punct de vedere. Practic femeile isi duc 1/3 din viata in menopauza, dupa cum indica acelasi studiu. Barbatii au insa un ritm de imbatranire lent (dar sigur>:) ), fiind privati de grija unor bufeuri sau grija firelor de par albe. Oricum barbatii carunti sunt chic:P..

Sexually speaking, is age a problem? un studiu spunea ca BTS-urile sunt cel mai frecvent intalnite la adolecenti/tineri si persoanele varstince, pentru ca daca nu mai au grija metodelor anticonceptionale, cred ca nu mai au nicio grija:)) daca-s oamenii binedispusi, ce vreti?:))

Intr-un joc de o cruzime piramidala se imbina cu demnitatea si respectul de sine, vezi Greta Garbo.

Totusi, cand devine varsta o problema la femei?..doar legendele n-au varsta:)

img. source

Afinitati

Oamenii sunt ca niste magneti vii..uneori simti o afinitate pentru o persoana de la prima vedere, alteori o repulsie ce vine la pachet cu niscaiva usturoi si tamaie pierdute prin buzunare. De data asta cred ca bietii feromoni pot jura cu mana pe inima ca-s nevinovati. E vorba de click sau declick - click-ul mental. We connect! Se stie ca un limbajul corpului spune mult mai mult decat ai lasa tu toate vocalele, consoanele si semivocalele sa se insiruie studiat intr-un raspuns elegant. Sau potrivit. Folosirea unui cuvant intr-un context in care una gandesti si alta iti iese pe gura e clar intamplata si rasintamplata. Dar daca ce-ti iese pe gura tradeaza ceea ce cu adevarat gandesti? Intr-un moment de sinceritate si de lipsa de orgolii tu cu tine, s-ar putea sa ramai surprins. Incerc sa nu bat campii inverziti cu graul de primavara prea mult cu idei despre autocunoastere sau self motivation. Stateam cu niste foarte buni si vechi prieteni zilele trecute, apoi am nimerit un subiect sensibil. Unul dintre ei "pai.. pe de o parte cred ca... Stai! asta-i un rapsuns corect! da-o in *lm, hai sa-ti zic ce cred. Ala era un raspuns de birou.." scurt si atat. si raspunsu ala pe cat de incomod, pe atat de adevarat. Deci pana la urma, sa lasam mastile jos.

Intr-o alta ordine de idei voi de cate ori ati simtit ca puteti stabili o comunicare si nu un dialog cu o persoana. Un dialog poate sa nu te incarce uneori cu nimic. Refractar si atat. Calcam ca matele in zapada cand dam de persoane pe care inca nu le putem identifica drept apartinand unei tipologii. Pe cat de primitva, pe atat de practica e aplicarea unei etichete daca ea e cea corecta. Pur si simplu stii pe raftulet sa asezi borcanasul din acea dulceata. Borcanele astea se dispun concentric, si rareori migreaza de pe un raft pe altul, iar alteori dispar de tot din camara. Unele au capacul mai lejer inchis pentru ca iti plac si le accesezi mereu. De aceea unii vor ramane vesnic la statutul privilegiat de vesnice cunostinte si atat. Caci + cu + niciodata nu va sta prea aproape, din ratiuni fizice. Cliseele dau siguranta because they've never failed, altfel n-ar mai fi devenit clisee. Statul in pending e perioada in care se insumeaza benevol all ups and downs iar la bilantul final deja ii vei sti locusorul sau din camara:D

De cate ori n-au dat neuronii vostri ture de stadion incercand sa observe ce mancare de peste se ascunde in tartacuta celuilalt? Voi ati incurcat vreodata borcanele?

img. source

reactii..

Am inghitit in sec si ochii mi s-au umplut de lacrimi din senin. De dimineata am plans la Ice Age. Nu-mi place dramatismul filozofului ratat ce vede tot ce e gaunos in jur, ce vede materialul drept o bariera naucitoare. Totul e un mucegai in care mai bine nu s-ar mai perinda un animal atat de antisocial. E o propagare infinita de energii negative ca intr-o sala a oglinzilor..sparte, cu cat mai multe franturi de imagine, cu atat un haos generalizat e inspirat si rasuna in ecouri. Aberez in propria-mi lege ca reactie la plictisul elevat, savant afisat fata de realitate. Sa razi cu gura pana la urechi si sa te bucuri de o raza de soara e o terapie inzecit mai buna, sa gandesti pozitiv si sa-ti propui sa fie bine. Nu e dreptul tau, ci obligatia ta, prietene. Nu e nevoie sa creezi un mediu anost de dragul de a fi profund. Poti incerca intai sa fii om. Fiecare are de invatat ceva in aceasta viata, poate ca asta e lectia ta;) Nu e o sfidare a sacrului, caci cu atat mai mult imi resimt nimicnicia, dar ma bucur ca exist. Sper nici tu sa nu te indoiesti vreodata de bucuria de a fi.

Stii, la un moment dat, tatal cu fiica in cimitir: "Te-ai grabit, fiule..."

Not the best of days

*sunteti suparati si n-aveti chef de nimic..

Laptopul sade si el lenes cuibarit in brate, sade acolo pana se simte caldut...de la tv se aud note muzicale suprapuse cu sunete de la vecini intr-o insiruire haotica si absurda. Uneori suntem niste mici radare, emitem unde care se intorc cu un feedback sau nu se mai intorc. Uneori uitam ca avem radare si preferam sa ne cadorisim cu cate un cucui when hitting the brick wall. Uneori fugim de noi, insa asa scapam doar de ceva timp si bani, ca atunci cand punem capul pe perna, degetul pe mouse si privirea in display-ul telefonului, tot noi cu noi ne trezim. Poate mai linistiti, mai obositi, dar n-am lasat niciun traseu de firimituri, ca in Hansel si Gretel, care sa ne usureze ranita ce o caram dupa noi, day by day.

**Presupunand ca sunteti suparati si n-aveti chef de nimic, ce faceti? io as bea un guiness, doar unul:)

img source

Anymore

You are the prodigy lost in your fears,
The helmet you shouldn't have wore,
Cause now you're drowning in her tears
Being a human no more.

No one could have ever saved you
From all the pictures to be drawn
Upon the scars that you once knew
Giving this life another loan.

de sezon:)

Something's fishy, doc:P De cateva zile dau iama noaptea in muraturi:D...adica muraturi si atat. Ieri castraveti, azi gogosari..etc. Bortolina nu-s, ca am trimis barza in tarile calde sa-i schimbe flapsurile. Suntem bune prietene, prin corespondenta. Nu vrem sa ne intalnim inca, mi-e frica. Stiti, barza e ca un camatar - platesti mereu sa n-apara, si cand n-o platesti la timp, are ea grija sa-si scoata parleala inzecit:d

Revenind la muraturile noastre, voi ce pitici de sezon aveti?:P

de ce?

De ce oamenii care beau Pepsi sunt dusmani declarati Cola? De ce unul care tine cu Milan n-o sa strige niciodata "hai Juventus!"? de ce a dog lover doesn't particularly love cats si viceversa? De ce unul de pe Vodafone, cu greu ar admite sa treaca pe Orange? De ce refuz sa ma enervez cand am toate motivele? De ce ne-o facem cu mana noastra?
Spiritul de "alta retzea" cred ca e o proiectie a instinctului de conservare, o rabufnire a conceptiei primitive de conservare a gintei si perpetuare a speciei. Rabufniri atavice sunt la tot pasul. Pai daca unele fiinte umane inca se nasc cu coada, atunci de ce ne mai miram ca inca rasar stranii "codite" ale subconstientului?