Catharsis

sau vreo 1h 20 de bocit. Cand nu vrei nici in ruptul capului sa recunosti vreo treaba, sau sa ti-o asumi sau sa te impaci cu ideea si din neant...te loveste. Bineinteles, asta nu se poate intampla decat la ceas de seara, ca altfel ai rata ocazia sa te duci cu ochii umflati la birou.

Spre deosebire de datile cand chiar se intampla ceva de simti nevoia sa suni minim o prietena, dintre cele mai bune si sa mai urezi fericitului de dulce sa-i ajunga si in cele mai crunte crize de hipoglicemie, de data asta e de tinut pentru tine. Sau pentru mine, desi mi-am jurat la anterioara situatie de fapt creionata de mine si blog k nu mai scriu nimic pana a 2 a zi dimineata cand sigur ma trezesc cu creierasii ceva mai limpeziti de roua diminetii sau de ultimul strop de luciditate. Prefer sa marchez momentul si beregata, ulterior, cu urme fine de gherute.

E ca si cum ai masina de birou si masina pe care ti-ai reconditionat-o singur, piesa cu piesa, careia i-ai ales culoarea burgundy in formula originala, si-ai asteptat 7 luni de colindat boutique-uri sa-i gasesti cea mai moale piele de capra. Pe ambele le conduci dar nu se compara. Ai mai fi putut schimba inca 5 masini de la firma fara ca vreuneia sa-i stii cu ochii inchisi, doar din buricele degetelor fiecare cusatura..fiecare pliu. Oricare dintre cele 5 se va topi in acelasi fundal tern..