luni, 9 mai 2011

Surprizele..


Nu-mi plac surprizele. deloc. decat cu rare exceptii:) imi place, in schimb, sa le fac. Pentru ca atunci cand mi se face o surpriza simt ca mi-a fost sabotata puterea de anticipatie:)

stii, sunt surprizele alea, mult asteptate: gen asteapta nefericita de vreo 2 ani sa o ceara de nevasta dar momentul in sine e o surpriza ce o misca pana in varful diafragmei; apoi surprizele pe alta unda: tu esti pe stilul clasic si el iti aduce un tricou flower power, dar pt ca furnizorul ti-e atat de drag iti mai cumperi niste ochelati maxi, o palarie si o pereche de pantaloni uni, macar la o tinuta estivala sa-l iei.

Apoi sunt surprizele alea, de iti refaci brusc inventarul maselelor dupa ce iti revii in simtiri, surprizele de asemenea proportii incat nici nu ai cum sa fii suparat pe tine ca nu ai putut anticipa, pentru ca pur si simplu asa ceva NU SE PUTEA anticipa. Daca ma gandesc bine, mai sunt si surprizele care te obliga la hrana sau iubire zilnica, si nu ma refer la o floare in glastra, ce mi se pare maximul de angajament pe care mi-l pot lua, ci la ceva ce chiar respira. Desi cred ca una dintre cele mai frumoase surprize, de proportii si neanticipata, a fost cand am gasit in sufragerie un pui de dog german albastru. O buna prietena a fost la fel de emotionata la reptila adusa grijuliu de curier:)) Emotiile tind sa cred ca inclinau mai degraba la durata sederii animalutului in apartamentul propriu:)), caci oricat e de simpatica, tot nu da din coada cand o strigi:)

Mai sunt surprizele imateriale si tacute care se traduc sub forma votului de incredere. Astea in general nimeresc la momentul oportun si nu se degradeaza in timp efectul de pe buzele tale:)

In schimb, cu minim efort, o cutie de bomboane, o masina spalata pe neasteptat si un sir de covrigi la 2 noaptea pot sa schimbe ziua cuiva. Daca iti place sa faci surprize, incepe de azi:)

Cui nu-i plac surprizele, mana sus!:) Va ascult..