Catharsis

sau vreo 1h 20 de bocit. Cand nu vrei nici in ruptul capului sa recunosti vreo treaba, sau sa ti-o asumi sau sa te impaci cu ideea si din neant...te loveste. Bineinteles, asta nu se poate intampla decat la ceas de seara, ca altfel ai rata ocazia sa te duci cu ochii umflati la birou.

Spre deosebire de datile cand chiar se intampla ceva de simti nevoia sa suni minim o prietena, dintre cele mai bune si sa mai urezi fericitului de dulce sa-i ajunga si in cele mai crunte crize de hipoglicemie, de data asta e de tinut pentru tine. Sau pentru mine, desi mi-am jurat la anterioara situatie de fapt creionata de mine si blog k nu mai scriu nimic pana a 2 a zi dimineata cand sigur ma trezesc cu creierasii ceva mai limpeziti de roua diminetii sau de ultimul strop de luciditate. Prefer sa marchez momentul si beregata, ulterior, cu urme fine de gherute.

E ca si cum ai masina de birou si masina pe care ti-ai reconditionat-o singur, piesa cu piesa, careia i-ai ales culoarea burgundy in formula originala, si-ai asteptat 7 luni de colindat boutique-uri sa-i gasesti cea mai moale piele de capra. Pe ambele le conduci dar nu se compara. Ai mai fi putut schimba inca 5 masini de la firma fara ca vreuneia sa-i stii cu ochii inchisi, doar din buricele degetelor fiecare cusatura..fiecare pliu. Oricare dintre cele 5 se va topi in acelasi fundal tern..

Cei care fac diferenta

In general cand te miri, ori ceva sfideaza barierele logicii sau previzibilului, ori dai dovada de o crunta imaturitate afectiva. Dar cum si miracolele coexista cu medicina si dau batai de cap, mie imi dau momentan batai de inima. Fie ca este vorba de un post al unei prietene, care imi fac pielea de gaina, fie ca ma suna tata cu umorul sarcastic si vad increderea, fie ca IMI creezi niste standarde la care mi-e jena efectiv sa nu ma ridic, sunt lucrurile la care nu te astepti care te motiveaza.

Sa fii mai acid sau mai hotarat si sa vezi mult mai usor alb si negru, cel putin prin noile lentile si nu alea bleu-pacific cosmetice de-mi dau dureri de cap. Si scrisul imi pare acum imatur . Si cam toate. Si ma vad iar calcand pe bec cu cate o refulare prin care prosteste vreau sa-ti zic ca ma cam doare la bascheti si ca nu ti-ai batut gura de pomana, cand spunandu-ti asta nu-ti fac niciun bine, pentru ca nu te privesc. La fel cum cu legal english ma vad invatand engleza de la capat cu rabdare, notite, analogii si descoperiri la fel ar trebui sa aplic ceea ce am invatat pentru mine. Si sa ramana acolo. Probabil stiai ca si asta se va intampla..ce mai conteaza:))

Poate doar ca marile surprize din 0 asteptari au ecouri mult mai mari decat marile schimbari anticipate. Si cum omul trebuie sa sadeasca un pom, ma bucur sa am oameni care sa poata sadi ceva in mine, si pe care sa-mi fie frica sa ii dezamagesc. Ma bucura ca inca un cap blondutz se poate bucura de aceleasi lucruri simple. Si cred ca daca reusesti sa sadesti ceva in cineva care sa ii schimbe macar un pic perspectiva in mai bine, deja ai "Sadit un pom"..

Merci ca-mi dai tot sa mai urc o treapta, o treapta la care te uiti, pe care o descopar fara sa ma tii de manuta.. Stiai ca e acolo, eu nu. Dar cred ca bucuria e undeva aceeasi..